Clorhidrat de vancomicină CAS: 1404-93-9 99% pulbere albă sau cafeniu până la roz
Număr de catalog | XD90370 |
numele produsului | Clorhidrat de vancomicină |
CAS | 1404-93-9 |
Formulă moleculară | C66H75Cl2N9O24.HCI |
Greutate moleculară | 1485,72 |
Detalii de depozitare | 2 până la 8 °C |
Cod tarifar armonizat | 29419000 |
Specificatiile produsului
Apă | NMT 5,0% |
Metale grele | NMT 30 ppm |
pH | 2,5-4,5 |
Endotoxine bacteriene | NMT 0,33EU/mg de vancomicină |
Claritatea soluției | clar |
Test | 99% |
Vancomicina B | NLT 900 ug/mg |
Limita monodeclorovancomicinei | NMT 4,7% |
Aspect | Pudră albă, aproape albă sau cafeniu până la roz |
Incidența infecțiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină dobândite în comunitate crește într-un ritm alarmant.Tratamentul eficient a implicat istoric debridarea precoce și administrarea de antibiotice.Acest studiu a fost conceput pentru a determina prospectiv eficacitatea terapiei empirice în tratarea infecțiilor mâinilor. Un studiu prospectiv randomizat a fost efectuat la un spital județean de nivelul I.Pacienții cu o infecție a mâinii au primit fie vancomicină intravenoasă empirică la internare, fie cefazolină intravenoasă.Rezultatele au fost urmărite folosind severitatea infecției, răspunsul clinic adecvat și durata șederii.Cost-eficacitatea a fost calculată utilizând costul total pentru fiecare pacient din ambele grupuri.Au fost efectuate analize statistice. Patruzeci și șase de pacienți au fost înrolați în studiu.Douăzeci și patru au fost randomizați la cefazolin (52,2 la sută) și 22 (47,8 la sută) la vancomicină.Nu a existat nicio diferență statistică între costul tratamentului (p < 0,20) sau durata medie a șederii (p < 0,18) între n grupuri.Pacienții randomizați la cefazolină au avut costuri medii mai mari ale tratamentului în comparație cu pacienții care au fost randomizați la vancomicină (p < 0,05).Pacienții cu infecții mai severe au avut costuri medii mai scumpe ale tratamentului (p < 0,0001) și o durată medie mai lungă de ședere (p = 0,0002).Aproape de sfârșitul studiului, incidența S. aureus rezistentă la meticilină dobândită în comunitate la spitalul județean al autorilor a fost descoperită a fi de 72 la sută, ceea ce a făcut ca studiul să fie terminat prematur de către consiliul de revizuire instituțional din cauza incidenței mari. excluzând randomizarea ulterioară. Tratamentul precoce adecvat pentru S. aureus rezistent la meticilină nu a fost stabilit definitiv.Nu a fost identificată nicio diferență în ceea ce privește rezultatul utilizând cefazolină față de vancomicină ca agent de primă linie.